Cuvintele de unică folosință

Toată lumea bîrfește. Indiferent de statut, pretenții sociale sau financiare bîrfa rămîne o modalitate de exprimare în public, o șansă de a atrage atenția, pentru scurt timp, asupra ta. Conform dicționarului, termenul de „a bîrfi” înseamnă a (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti, a flecări, a îndruga verzi și uscate.

Invidia, prostia, neputința, răutatea, nesiguranța, lipsa de cultură sau de preocupări majore sunt ingredientele unei bîrfe perfecte. Cei „profesioniști” ajung chiar să inventeze povești doar de dragul pasiunii de a bîrfi. Fiecare acțiune de acest gen se începe întotdeauna cu „ai auzit că…?” și continuă cu „mă jur pe viața mea!” sau se mai adaugă o sursă pentru a fi credibil „întreabă-l și pe X, dar să nu îi spui că știi de la mine…”.

Sunt bîrfitori/bîrfitoare cu carte de muncă cărora invidia, prostia, nerușinarea și falsitatea se simte ca un miros de transpirație indiferent cît de frumos ar fi îmbrăcați, parfumați sau fardați. Indiferent cît de bine se simt pe moment niciodată nu o să le meargă bine pînă la capăt. Cei „curați”, care gîndesc frumos, îi vor simți. De la caz la caz, realitatea completează definiția.

Mai bine să ne vedem fiecare de viețile noastre, să-i admirăm pe cei de la care avem ce învăța, să îi respectăm pe cei care merită, să îi lăsăm în pace pe restul și să ne bîrfim pe noi înșine. Astfel, prietenii vor fi mai dornici să ne aibă în viețile lor, realizărilor le-am acorda mai multă atenție, iar viața ar deveni mai bogată.

Bîrfa îmbătrînește sufletul, urîțește persoana și consumă energia. Este o ticăloșenie matură, iar persoanele pe care le bîrfești sunt întotdeauna mai luminoase, mai relaxate și chiar le merge foarte bine.

Trageți singuri concluzia și spuneți-o și prietenilor. Asta nu e bîrfă!