sursă foto: http://www.catchy.ro/lars-and-the-real-girl/
Încă de la pelicula The Notebook, pe care orice individ pasionat de filme bune a văzut-o cel puțin o dată, încă de la acea poveste de iubire siropoasă ce ne-a pus pe jar inimile și ne-a făcut să umezim ochii, Rayan Gosling este cu certitudine actorul meu de suflet. I-am văzut toate filmele în care el a fost protagonist, i-am urmărit toate replicile, gesturile, zîmbetele și lacrimile.
Deși aș putea să vorbesc la nesfîrșit despre Stay, Fracture, Blue Valentine, Drive sau Crazy, Stupid, Love, o să mă opresc acum asupra peliculei Lars and the Real Girl. Acest film este din 2007, un film vechi ar spune unii, dar eu aș găsi mai potrivit marcant în orice an îl poți vedea, cu o nominalizare pentru cel mai bun scenariu original la premiile Oscar, iar la Globurile de Aur cu o nominalizare pentru cel mai bun actor (comedie/muzică).
sursă foto: buffyholt.com
Scenariul este incredibil de bine pus la punct. Este un scenariu curajos ce abordează o temă destul de delicată, cea a iluziei ca boală mintală, a unor traume psihologice din copilărie ce revin în momentul maturizării. Pare să fie pe alocuri exagerat, însă se cotopește atît de bine cu actorii încît nici nu simți unde se sare calul. Exagerarea cred că există în societatea ce este lipsită de sarcasm, răutate și respingere. Societatea este prea dispusă să accepte, să fie înțelegătoare asupra faptelor ce trec de înțelegerea omenească din societatea în care trăim noi acum. Este capabilă să îi creeze un scut protector eroului filmului și să o trateze pe iubita acestuia ca și cum ar fi una de a lor.
Lars and the Real Girl ni-l înfățișează încă de la început pe Lars (Rayan Gosling), un tînăr de 27 de ani ce locuiește în garajul casei lăsate de părinții săi. Este un bărbat foarte atașat de religie, cu un tic destul de enervant în primă fază, dar foarte sugestiv pentru personalitatea sa. Karin (Emily Mortimer), soția fratelui său Gus (Paul Schneider), își dă seama că este ceva în neregulă cu Lars, își dă seama că nu așa se comport oamenii normali: refuză invitațiile la masă, sta tot timpul singur, refuză orice fel de afecțiune sau atingere. Revin, din nou, la talentul actoricesc al lui Rayan Gosling ce reușește în acest film să intre în pielea unui individ introvertit, nesociabil și vulnerabil ce resimte atingerile ca pe niște dureri fizice nesuportabile.
Personajul Lars cunoaște o fată pe internet, Bianca, o misionară în scaun cu rotile ce vine la el în vizită. O prezintă fratelui și cumnatei sale, o ia peste tot cu el, la cine, la petreceri, la slujbele de la biserică, la plimbări și chiar pe malul lacului unde și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie. Bianca este perfectă. Bianca este iubita pe care probabil și-ar dori-o la un moment dat orice băiat. Este înțelegătoare, nu îi place cearta, nu îl va părăsi niciodată, îi place enorm să îl asculte, nu vorbește decît prin el și ce vrea el și nu în ultimul rînd nu îl atinge. Vă gîndiți că o fată în carne și oase nu ar putea face niciodată așa ceva. Aveți dreptate! Bianca este o păpușă. O păpușă gonflabilă pe care mulți cu defecțiuni în pod o cumpără pentru a-și satisface nevoile sexuale. Însă Lars nu a achiziționat-o pentru așa ceva. El a luat-o pentru a-și proiecta iluzia asupra sexului opus. Această iluzie se naște o dată cu apariția sarcinii cumnatei sale deoarece încă de mic el este traumatizat de ideea nașterii din cauza faptului că își pierduse mama în timp ce el prindea viață.
În același timp în care Bianca îl așteaptă acasă cuminte, el prezintă setimente, evident reciproce, pentru colega sa de serviciu Margo (Kelli Garner). Însă, aceasta, are cîteva minusuri față de Bianca. Margo cere atingeri, țineri de mînă, săruturi, vorbe dulci și discuții aprinse.
După ce Lars înțelege prin intermediul medicului de excepție al orășelului său,Dagmar Birnman (Patricia Clarkson), că acum metodele prin care nașterile au loc au evoluat și nu mai prezintă riscul de a deceda nicio femeie sănătoasă ce aduce pe lume un copil, acesta o ”omoară” pe Bianca într-un mod absolut terifiant de dulce pentru a da liber sentimentelor sale pentru Margo.
Dacă nu ați văzut acest film, trebuie urgent să lăsați ce aveți de făcut acum și să vă luați doza de mesaj optimist ce promovează valorile lumii în care trăim și neapărat doza de lacrimi și consumul de șervețele. Vizionare enorm de plăcută!
Bun venit în "camera" mea! 